apr 23

Polinezia Franceza, Episodul 2

by in Jurnal de bord

Echipajul velierului Phoenix ridica ancora din nou. Parasim ancorajul spectaculos al insulei Ua Pou. Urmatoarea destinatie este insula Tahiti. Pana acolo avem de acoperit peste 700 de mile.

In prima zi de navigatie cerul a fost mai mult acoperit. Vantul s-a intarit pana la 25-30 de noduri, valurile au ajuns la 1,5-2 metri. Meniul a fost clasic: friptura de pui cu piure de cartofi. Nu ma intrebati cati carbohidrati si cate grasimi au, stiu doar ca se depun vizibil. A doua zi cerul s-a eliberat de nori, vantul a mai slabit in intensitate. A fost o frumoasa zi de navigatie. Am pregatit o chinezarie cu piept de pui. In aceste insule nu ne-am putut aproviziona cu legume si din aceasta cauza meniul este mai mult din conserve. Avem in schimb fructe din belsug: banane, papaya, mango, portocale.

A urmat o alta zi ploioasa cu vant instabil, prilej de exercitii pentru capitan. Pentru variatie am avut spanac si ochiuri la pranzul-cina. Ziua care a urmat a ramas memorabila doar prin faptul ca am scapat un mare peste. La cina am avut mancare de fasole pastai si carne de porc, toate din conserva. In a cincea zi am trecut pe linga doi atoli: in babord, atolul Arutua iar in tribord, atolul Rangiroa. In a cincea zi de navigatie astrele au tinut cu noi. Am prins o dorada mare, de peste un metru.

Nu este chiar usor sa cureti un peste asa de mare. Operatiunea se desfasoara in cockpit. Separam intai capul si coada. Il transam apoi in trei bucati. Finalizez curatarea pestelui in chiuveta de la bucatarie, singura existenta in barca. La cina ne-am delectat cu dorada prajita cu lamaie. Pe masura ce ne apropiem de Tahiti vantul slabeste treptat in intensitate. In penultima zi de navigatie intreg echipajul a participat la ridicarea spinnaker-ului. Sa va mai spun de meniu? La micul-dejun am avut salata de peste. La cina am pregatit peste in sos tomat la cuptor. Am ajuns in Papeete, insula Tahiti intr-o sambata dimineata. Am luat legatura in radio cu Autoritatea Portuara. La ora sapte am intrat in pasajul Papeete, incadrati de un containier in prova si de un vapor cargo in pupa. Papeete este capitala insulei Tahiti si, totodata, capitala politica, administrativa, economica si culturala a Polineziei Franceze. Intram in golf si ne legam la un dig ce se afla in vecinatatea unui parc. Abia rasuflam usurati dupa finalizarea unui nou pasaj cand, vine un ofiter de la Capitania Portului si ne spune ca trebuie sa mergem la ponton in marina deoarece vom plati la fel ca si la dig. Avem avantajul de a putea folosi apa. Aflam insa ca nu vom avea cheie de acces in marina deoarece biroul este inchis pana marti. Pe langa faptul ca este weekend, luni este o sarbatoare nationala si nu va misca nimeni si nimic. Dupa ce ne-am instalat la pontonul marinei, am facut un pic de ordine si am plecat sa vizitam orasul.

A trecut ceva timp de cand nu am mai stat intr-un oras. Zgomotele, circulatia, aglomeratia, ne surprind de fiecare data. Papeete este un oras cu o populatie de peste o suta de mii de locuitori. La acestia se adauga mii de cetateni francezi care vin fie sa viziteze, fie sa munceasca. Pentru cele doua sute de kilometri de sosea care strabat insula sunt inregistrate peste 35 de mii de masini. Aglomeratie mare! Prima oprire este, ca de obicei, la posta pentru verificarea mesajelor la internet. Ne-am indreptat apoi spre cele doua obiective turistice de mare interes pe care nu le ratam nicaieri: supermarket-ul si piata.

De la Carrefour am cumparat baghete, mai multe tipuri de branza si pate`(?), jambon, unt, bunatati! Marius l-a sunat pe Axel Lichtle, prietenul din Ua Huka. Axel s-a bucurat de sosirea noastra si ne-a invitat pentru a doua zi la el acasa la pranz. Dimineata de duminica am inceput-o cu un program administrativ absolut necesar dupa fiecare traversada: spalatul rufelor.

Marius s-a ocupat de aprovizionare. La ora 15 ne-am intalnit cu Axel care ne-a preluat cu masina si ne-a dus acasa. Familia Lichtle locuieste in partea de nord a orasului. Casa lor este situata pe o vale, la baza unui munte de aproape doua mii de metri altitudine. Peisajul din jur este spectaculos: padure, stanci verticale, un paradis! Am cunoscut si restul familiei: sotia, mama lui Axel si un prieten de origine asiatica. Am adus in dar gazdelor noastre: un album cu Delta Dunarii, cateva CD-uri cu muzica romaneasca, ciocolata si o sticla cu vin argentinian. Marius participa la prima lectie de preparare a laptelui din nuca de cocos. Nuca de cocos curatata este sparta in doua. Se rade partea alba cu o razatoare speciala, inventie polineziana. Miezul ras este stors apoi printr-un tifon. Am observat ca de prepararea laptelui din nuca de cocos se ocupa barbatii. E nevoie de ceva forta. Meniul a fost foarte bogat, variat iar servirea a fost exceptionala. Au fost mai multe tipuri de salate din peste crud, traditionalul “poisson crue” servit in toata Polinezia.

Felul principal a fost miel cu diverse tipuri de cartofi la cuptor. La desert am avut cafea si inghetata. Prezentarea desertului a fost demna de un restaurant cu ceva stele Michellin.

La siesta am vizionat un film documentar realizat de Axel. Abia atunci am aflat ca el lucreaza la postul local de televiziune ca director de imagine.

Am plecat incarcati cu fructe culese din gradina din vecinatatea casei: papaya, mango, grepfruit urias. A fost o zi exceptionala! Ne-am simtit minunat cu gazdele noastre primitoare. A doua zi am mers cu Axel cu masina la un mare supermarket situat la zece kilometri distanta. Am facut o aprovizionare mai serioasa pentru urmatoarea traversada. Restul zilei l-am petrecut la barca. Am reorganizat lucrurile in prova, am repartizat alimentele, am umplut tancurile cu apa. Marius a spalat barca. Nu mai fusese curatata din Panama. Ultima zi de sedere in Papeete a fost marcata de sosirea vasului Tara in port. Noi am intalnit vasul si echipajul in insula Ua Pou. Autoritati locale, televiziune, presa, dansatori, localnici s-au adunat cu mic cu mare sa intampine vasul de cercetare. Am fost si noi prezenti la eveniment. Echipajul a fost primit cu mare fast. S-au tinut discursuri si a fost permisa vizitarea ambarcatiunii. Capitanul secund ne-a prezentat interiorul vasului. Seful laboratorului de microscopie ne-a acordat un interviu.

A urmat pentru noi o cursa contra-cronometru. Ne-am dus la Capitania Portului sa facem iesirea dar uitasem actele la barca. Ne-am intors la barca, am luat actele si am reusit dupa o ora sa facem iesira. Ne-am intors la barca si am ne-am dezlegat de la ponton. Avem de strabatut 15 mile pana la urmatoarea insula, Moreea. Dupa calcule cred ca vom ajunge pe innoptat. Recunosc ca nu ma prea incanta intrarea in ancoraje pe timp de noapte. Marius ma linistete spunandu-mi ca intrarea este bine semnalizata. Si are perfecta dreptate. Intram in ancorajul Cook pe intuneric. Punem ancora lasand zece metri de lant. Din cat se mai distinge, baia este inconjurata de munti inalti. Mancam ceva, bem un pahar de vin rosu si incheiem seara. A doua zi am fost rasplatiti de un peisaj mirific. Muntii ascutiti acoperiti de verdeata , o plaja frumoasa si un ancoraj cat se poate de atractiv ni s-au aratat ochilor. Initial am lenevit in barca. Constiinta nu l-a lasat pe Marius sa stea inactiv mult timp. Scoate benzina din rezervorul motorului de la dinghi si incepe sa-l curete. Merge apoi la mal si cumpara din localitatea Pao Pao cinci litri de benzina. Se intoarce la barca si curata carburatorul. Dupa ce mestereste motorul incepe o noua activitate: curata barca. Inarmat cu bureti si cu o perie se urca in dinghi si curata bordul din babord. S-a depus iarba dupa lunga traversare a Pacificului. In acest timp eu am pregatit cina: varza cu carne de porc. Am incheiat seara vizionand doua filme. A doua zi dimineata ne organizam rapid. In timp ce eu pregatesc micul dejun Marius curata si tribordul. Astazi vom merge la mal. Luam apratul foto si camera si ne indreptam spre tarm. Motorul de la dinghi a mers uns. Tragem la un ponton betonat. Marius este pentru a doua oara in localitatea numita Pao Pao.

Vizitam micul sat si ne oprim la un magazin de suveniruri. Cumparam o cartela pentru internet. Afara sunt expuse numeroase bucati de material divers colorate cu modele exotice. Se numesc pareo si pot fi purtate in diverse moduri. Cumpar si eu un pareo.

Vanzatoarea imi arata in ce mod pot sa imbrac acest obiect vestimentar. Ne indreptam spre celalalt capat al localitatii. O luam pe un drum care urca inspre o zona impadurita cu pini.

Gasim cateva tufe cu zmeura si cativa fragi. Ne intoarcem la barca. Avem o buna conexiune la internet. Marius trimite poze si un material pentru site. Eu pregatesc un bors de pui. Incheiem seara vizionand doua filme. A doua zi de dimineata Marius pleaca la tarm si cumpara cateva baghete. Plecam azi intr-un alt ancoraj: baia D’ Opounohu, situata la doar doua mile distanta. Ancoram dupa un recif, la o adancime de trei metri. Mai sunt cateva barci ancorate aici. Locul este atractiv: apa este azurie si plaja situata foarte aproape are un nisip alb, fin. Marius se scufunda si face filmari. Am petrecut o seara foarte placuta. De dimineata Marius se invioreaza cu o baie. Dupa micul- dejun plecam la mal. Legam dinghile de un copac si pornim in recunoastere. Foarte usor de recunoscut a fost pentru noi un automobil Dacia. Ne bucuram sa intalnim cunostinte vechi. Mergem pe un drum foarte pitoresc care margineste golful ce se ingusteaza. Adanc in interiorul golfului vedem un velier in ancora. E un loc foarte frumos. Intr-o parcare intalnim o alta cunostinta: Dacia Duster. Ne intoarcem la barca si mai petrecem cateva ore facand plaja si baie. Dupa-amiaza ridicam ancora si plecam mai departe. Urmatoarea destinatie este insula Huahine aflata la 75 de mile distanta. A doua zi dimineata ajungem in dreptul insulei. Insula este iconjurata de un recif de corali. Intram printr-un pasaj si navigam intre corali si insula. Ancoram in dreptul localitatii Fare. Ancorajul este aglomerat. Ancoram in locul unui velier care tocmai a ridicat ancora. Am petrecut ziua la barca. Marius a curatat din nou carburatorul motorului de la dinghi. La cina am avut friptura de pui. A doua zi la ora 5.30 am, am ridicat ancora si am parasit ancorajul. Motorizam pana la ora doua dupa-amiaza cand ajungem in pasajul Tearanui ce marcheaza intrarea in laguna insulei Bora Bora. Insula Bora Bora este de origine vulcanica. Datorita eroziunii, din varfurile care depaseau 1200m altitudine au ramas doar doua varfuri care au peste sase sute de metri, Otemanu si Pahia. Cele doua varfuri spectaculoase, apele azurii din interiorul lagunei fac din Bora Bora cea mai spectaculoasa destinatie din Pacific.

Ancoram nu departe de intrare, langa o mica si cocheta insula, Tapu. Mai sunt ancorate doua veliere, unul sub pavilion german si unul sub pavilion francez. Apa azurie este incredibil de limpede. Putem sa vedem foarte clar ancora si cei sase metri de lant.

Am facut o scurta incursiune pe insulita. Insula Tapu apatine de fapt unui resort. Proprietarii au amenajat-o pentru cine romantice. Gasim un mic chiosc cu o masa, scaune si toate cele necesare unei cine: tacamuri, pahare, etc. Vin si echipajele celorlalte veliere. Discutam cu cei de pe velierul german Mango. Ne-am intors la barca, am pregatit o chinezarie si am incheiat seara cu doua filme. A doua zi dimineata am profitat de locatia exceptional de frumoasa si am fotografiat si filmat. Marius s-a scufundat si a facut fotografii.

Dupa cateva ore am ridicat ancora si ne-am deplasat in partea de nord a insulei, zona cea mai frumoasa. Am ancorat destul de aproape de unul din numeroasele resorturi de lux ale insulei. In apropiere sunt ancorate cele doua yacturi, Mango si Extrapoles.

Peisajul este incredibil de frumos. Se vad cele doua varfuri muntoase acoperite cu verdeata. Contrastul cu apa azurie este fenomenal. Deoarece nu stiu cum sa descriu culoarea apei, am numit-o : albastru de Bora Bora. Nu ma mai satur sa admir acest loc. Am visat ani de zile la Bora Bora. Marius imi facuse “capul mare” cu frumusetea acestei insule. A avut perfecta dreptate.

Am cinat in cockpit: mancare de fasole verde cu carne, toate din conserva. Desi nu a fost un meniu romantic, a fost o cina deosebita datorita locatiei. A doua zi la pranz echipajul de pe Mango ne-a comunicat ca vremea se va schimba, vantul se va intari. Decidem sa ne mutam mai mult in interiorul lagunei. Pana la ancoraj facem doua mile. Ancoram in partea de sud-est a insulei Taurere, in doi metri de apa azurie. Am facut poze la greu, era “ilegal de frumos”, cum ar spune Claudia Szabo.

Am avut o cina romaneasca; mamaliga cu branza si oua ochiuri. A doua zi am stat la barca. A plouat si a batut vantul. Abia a doua zi dupa-amiaza am reusit sa facem o incursiune la mal. Tantarii ne-au impresurat. Peste tot erau proprietati private. Asta este cosecinta turismului.

In dimineata urmatoarei zile am decis sa parasim ancorajul. Apa era tulbure, vremea buna se lasa asteptata. Am navigat printre recifuri bine balizate, am depasit pasaje inguste si ne-am oprit in partea de sud a insulei Toapua, in spatele unui recif. Urmatoarea zi a fost una de relaxare. Vremea s-a imbunatatit, apa s-a limpezit.

In ziua care a urmat ne-am deplasat la yacht Club Bora Bora si ne-am legat la un buoy. Au urmat doua zile de alergatura: am facut intrarea si apoi iesirea din Polinezia Franceza.

Am facut o buna aprovizionare pentru pasajul urmator. Am cunoscut o buna prietena a lui Axel Lichtle care lucreaza la un birou in Bora Bora. Am cumparat diverse suveniruri pentru cei de acasa. Pot sa declar cu mana pe inima ca, pentru mine, Bora Bora a fost vacanta mult visata.

Ne pregatim pentru o noua destinatie.

Leave a Reply