feb 28

Panama, poarta spre Oceanul Pacific

by in Jurnal de bord

Echipajul velierului Phoenix, Marius si Catalina Albu, pornesc din nou la drum. Avem de parcurs un traseu lung pana in Australia. Vom traversa mai intai Marea Caraibelor pana in Panama. Va urma traversarea Canalului Panama care este o aventura in sine. Ultima etapa si cea mai lunga este traversarea Oceanului Pacific. Este etapa cea mai asteptata atat de capitan cat si de secund.

Dupa ce am parasit golful Chaguaramas din Trinidad am intrat practic in Marea Caraibelor. O ceata de delfini ne fac o primire oficiala, e semn ca suntem bine primiti in imparatia apelor. Primele zile de navigatie au fost mai dificile pana am reusit sa ne adaptam ritmului. Vantul a avut directia E-S-E. Apar si primele defectiuni: in prima seara de navigatie Marius constata ca lumina de catarg nu functioneaza. Cateva interventii la tabloul electric, mici improvizatii si ordinea este restabilita. A doua zi apare o alta defectiune: pompa de la WC nu functioneaza la parametri. Este o alta misiune pentru Marius, reparatorul universal. Vantul din directia S-E la 15-18 noduri si meniul compus din friptura de pui cu piure de cartofi au completat ziua.

Noptile de cart sunt solicitante pe langa coastele Venezuelei. Sunt multe ambarcatiuni pescaresti si vapoare si, din loc in loc, intalnim si cate o platforma petroliera. Managerul de la Power Boats, Stohlmeyer, ne-a sfatuit sa navigam cat mai in larg pentru a evita eventualii pirati. In a patra noapte de navigatie ajungem in dreptul insulelor Bonaire si Curacao, apartinand Antilelor Olandeze. Dupa cinci zile de navigatie ajungem in dreptul insulei Aruba. Vantul ne paraseste definitiv lasand in loc ingrijorare. Datorita pretului prea mare am plecat din Trinidad fara sa cumparam motorina. Din calcule reiese ca avem combustibil pentru 3-4 zile de mers cu motorul. Pana in Panama sunt mai bine de sase sute de mile. Marius face schimbul de ulei si porneste motorul. Fie ce-o fi, trebuie sa inaintam! Dupa aproape 12 ore vantul revine la sentimente mai bune si Marius e fericit sa deruleze focul mare. Bucuria nu a durat prea mult. Pornim din nou motorul. Mai avem cinci sute de mile pana in Panama. Ne aflam la douazeci de mile distanta de Capul Gallinas.  Am avut un meniu cosmopolit: mamaliga cu branza argentiniana, carnati brazilieni si smantana din Trinidad. De fapt, de doua zile Marius se straduieste sa pescuiasca. La bordul lui Phoenix dainuie o superstitie: cat timp avem banane la bord nu prindem peste. Ca sa scapam de superstitie si de banane Marius prepara a doua zi un mic-dejun delicios: banane flambate. La ora noua am servit bananele iar dupa trei ore capitanul aduce la bord o frumusete de dorada.

In zilele care au urmat vantul s-a jucat cu noi. Am ajuns in dreptul Columbiei. In apropierea Capului Baranquilla un avion se apropie zburand la joasa inaltime. Este un avion militar care da cateva ture in jurul yachtului nostru. Deschid statia VHF si astept. Pilotul ia legatura cu noi. Transmisia este foarte slaba. Deoarece cunosc procedura furnizez pilotului datele necesare: numele ambarcatiunii, pavilionul, numele echipajului si nationalitatea, ultimul port, primul port si ETA (estimated time of arrival). Este o verificare de rutina, de inteles pentru o tara cum e Columbia.

Ultimele trei zile de navigatie au fost chiar placute. Am avut vant din sector N-N-E, taria a fost de la 16-18 noduri pana la 30 de noduri. Am trecut si printr-o furtuna tropicala, prilej de a strange apa de ploaie si de a ne completa rezerva de apa dulce. Pe masura ce ne apropiem de Panama vedem numeroase veliere, unele in ancoraje, altele in marine. Se pare ca viata e buna aici.

Republica Panama este un stat situat in America Centrala. Populatia numara trei milioane de locuitori. Capitala republicii este orasul Panama. Aici traiesc un peste un milion de locuitori. Am ancorat in apropiere de locul unde stiam ca era odata Yacht Club Panama Canal. In ancorajul Limon mai era un singur yacht. Ne-am odihnit timp de o duminica. A doua zi am pornit in explorare dar nu am avut noroc. Fostul yacht club se desfiintase intre timp. De la yachtul vecin am aflat informatii utile: un alt yacht club unde putem sa ancoram si numele unui agent. Ridicam ancora si ne mutam in alt loc, foarte aproape de Panama Yacht Club, intr-un loc bine protejat.

La biroul clubului achitam costurile solicitate: 20 de dolari pentru apa, dus si internet, 5 dolari pentru pontonul unde legam dinghy-le. Marius denumeste foarte plastic aceste costuri: “hotie curata!”.  Zona in care ne aflam se numeste Colon. Este pe partea Oceanului Atlantic. Atat Phoenix cat si capitanul Marius Albu sunt pentru a treia oara aici. Experienta lui Marius cat si cartea pilot dezvaluie acelasi lucru: criminalitatea este crescuta in zona urbana. Pentru a putea fi in siguranta turistii trebuie sa fie atenti. De la marina care e foarte bine pazita, ne deplasam cu un taxi. E bine sa ocolim cartierele si strazile laturalnice. Nu iesim pe strazi dupa lasarea intunericului. E de preferat sa fim imbracati mai modest ca sa nu atragem atentia asupra noastra.
Autoritatile fac eforturi pentru a reduce rata criminalitatii. In cartierele rau famate sunt numerosi politisti inarmati pana in dinti. Marile magazine si farmaciile sunt pazite.
Centrul orasului este intesat de numeroase cladiri foarte inalte. Orasul are multe spatii verzi si multe atractii turistice. Formalitatile de intrare in Panama sunt relativ simple. Inconvenientul consta in numeroasele birouri de unde trebuie sa obtii cate o stampila si cate o semnatura. Asa e in tarile latine, este multa birocratie.
Canalul Panama face trecerea intre Marea Caraibelor, respectiv Oceanul Atlantic, si Oceanul Pacific.  Constructia canalului a fost inceputa in anul 1880 de catre francezi si a fost terminata in anul 1914 de catre americani. Pentru tranzitarea canalului se cer indeplinite urmatoarele formalitati:  masurarea ambarcatiunii, achitarea taxei de tranzitare, dotarea ambarcatiunii conform cerintelor autoritatii canalului. Tranzitarea se desfasoara pe parcursul a doua zile sub supravegherea unui pilot. Pe langa echipaj la bordul ambarcatiunii sunt necesari patru oameni de linie. Acestia manevreaza  patru parame care leaga ambarcatiunea situata in canal de cele doua maluri ale canalului. Pe mal sunt alti patru oameni care manevreaza celelalte capete ale paramelor. Cea mai importanta parte a traversarii canalului o reprezinta sistemul de ecluze.
Dupa ce am obtinut vizele de intrare in Panama am luat legatura cu un agent pe nume Tito. Conform tarifelor practicate de el avem de achitat suma de 368 de dolari din care: 75 de dolari sunt serviciile lui; sase cauciucuri: 18 dolari; o taxa de canal: 25 de dolari; fumigatia: 50 de dolari; patru oameni de linie: 200 de dolari. A doua zi am completat formalitatile de trecere a canalului. La Autoritatea Canalului am avut surpriza sa vedem ce inseamna un sistem computerizat bine pus la punct. Yachtul Phoenix era trecut in arhive cu toate datele inregistrate: dimensiuni, echipaj, anii in care a tranzitat canalul. Am achitat la o banca taxa pentru tranzitare: 1500 de dolari. Din aceasta suma o parte va fi returnata in tara dupa cateva luni. In ziua urmatoare ne-am deplasat cu yachtul intr-un ancoraj unde un reprezentant al canalului a venit cu o pilotina ca sa masoare ambarcatiunea. Acest lucru se face in situatia in care ambaracatiunea a suferit modificari de la traversarea anterioara. Deoarece yachtul Phoenix nu mai fusese modificat de la ultima traversare a canalului, pilotul s-a limitat la completarea unor formulare pe care Marius le-a semnat. Am fost programati pentru tranzitare a doua zi la pranz.

Am facut cumparaturi. In timpul traversarii canalului avem obligatia sa asiguram atat pilotului cat si oamenilor de linie hrana pentru doua zile si bauturi. Am cumparat jambon, cascaval feliat, paine, cafea, bere, bauturi racoritoare.

In prima zi a tranzitarii canalului, dimineata devreme, Marius aranjeaza barca pentru marele eveniment: pregateste paramele pentru cele patru linii, leaga cauciucurile de bordurile barcii. Sunt sase cauciucuri de masina invelite in saci de nailon care protejeaza bordurile barcii in cazul in care ne legam de un remorcher in timpul tranzitului. Verifica deasemenea curelele de la motor. Este foarte important ca motorul sa functioneze la parametri; viteza de deplasare trebuie sa fie de 5-6 noduri.

Nu toate lucrurile au mers asa cum am fi vrut. Neseriozitatea este o moneda de schimb in aceste tari. In loc de patru oameni de linie avem doar trei; si acestia ajung cu mare intarziere. Reusim sa fim la timp la intalnirea cu pilotina care aduce la bord pilotul ce ne va asista in prima zi de tranzitare.

La bordul lui Phoenix sunt acum sase persoane. Pilotul se numeste Carlos Benavides si este de profesie inginer. Cei trei oameni de linie sunt: Mauricio care este de altfel fratele agentului, Tito, un alt Carlos, in varsta de 20 de ani, si Eugenio, nepot al lui Tito care are 16 ani. Carlos cel tanar impreuna cu Eugenio se ocupa de paramele din prova. Mauricios si Carlos, pilotul, manevreaza liniile din pupa.
Carlos Benavides este un pilot tanar, are 41 de ani. Este un pilot experimentat si foarte bine informat. El explica in fata camerei de filmat in ce consta tranzitarea canalului. Plin de amabilitate isi ofera serviciile fiind al patrulea om de linie.
Prima zi de tranzitare consta in trecerea printr-un set de trei ecluze si apoi navigarea prin Lacul Gatun pana la primul ancoraj. Fiecare ecluza necesita mai bine de o suta de mii de metri cubi de apa pentru a se umple. Apa intra cu ajutorul gravitatiei printr-o retea de conducte.
Navele mari sunt transportate prin ecluze cu ajutorul unor locomotive mici numite “mulas” (asini) pe sinele plasate pe peretii ecluzelor.
Yacturile si ambarcatiunile mici sunt dirijate de pe mal de catre angajati ai canalului si se deplaseaza cu ajutorul motorului propriu sau sunt legate de remorchere. Dupa ce am trecut cu bine de cele trei ecluze ajungem la Lacul Gatun. Ne-am legat la un buoy.
In timpul traversarii am pregatit mancarea pentru toata echipa: un mare castron cu “salata a la russe”. Dupa ce am ajuns in ancoraj le-am dat baietilor cate o bere si apoi am servit masa. Nu dupa mult timp o pilotina a venit si l-a luat pe Carlos Benavides, pilotul. Noi impreuna cu cei trei baieti de linie am petrecut seara pe lac.
A doua zi dimineata la ora 6 vine al doilea pilot. Este aproape de varsta pensionarii.
Dirijati de pilot ajungem la primul set de ecluze, numite Gatun dupa lacul din vecinatate. Ecluzele sunt in trei trepte si urca vasele pana la nivelul principal al canalului. Lungimea totala a Canalului Panama de la nivelul Oceanului Atlantic si pana la intrarea in Oceanul Pacific este de 76,9 km. A urmat apoi ecluza Pedro Miguel, cu o treapta, care coboara navele cu 9,5 m. De data aceasta am fost al patrulea om la linie, ajutata fiind si de Marius. Au urmat ecluzele Miraflores cu doua trepte. Am ajuns la lacul cu acelasi nume situat la 16,5 m mai jos fata de nivelul canalului principal. Din Lacul Miraflores intram practic in Oceanul Pacific. Este un moment plin de emotie si de bucurie.
In apropiere de podul care leaga cele doua Americi vine o pilotina care ia pilotul de la bordul lui Phoenix. Am ajuns in cealalta parte a orasului Panama, in Balboa. Ne oprim la pontonul de motorina. Aici debarca cei trei baieti de linie care se vor intoarce cu un autobuz in Colon. Facem plinul cu motorina: 350 de litri. Umplem si bidoanele cu apa. De la biroul Marinei din Balboa ni se repartizeaza un buoy. Ne legam si plecam la mal. Facilitatile sunt bazice: dusuri cu apa calda, masini de spalat, acces la internet. Avem asigurat si transportul de la barca la ponton si inapoi. Toate acestea costa 20 de dolari pe zi.
Cele doua zile pe care le-am petrecut in Balboa au fost rezervate aprovizionarii. Deoarece urma o etapa lunga de traversare, lista de cumparaturi a fost incarcata. Am vizitat mai multe supermarketuri urmand sfaturile vecinilor nostri de buoy. De la “El Rey” am cumparat diverse bunatati, de la “Machetasso” am cumparat alimente de baza, ieftine. La “Ribba Smith” am gasit salata de icre si baghete. Am umplut barca de provizii. Din piata am luat ceapa si cartofi.
Am aranjat toate cumparaturile in barca. Am spalat rufele, am trimis ultimele mesaje familiei si prietenilor. Am facut iesirea si ne-am pregatit de plecare. Urmeaza o etapa lunga de traversare pana la primele insule din Oceanul Pacific.
Expeditia continua.

One Response to “Panama, poarta spre Oceanul Pacific”

  1. From Cleopatra ( Claudia) BUCUR:

    The right song for somebody that I use to know, and I still know.
    I love this adventure, and I hope on the next life if is out there,
    to be part of it.
    You are the best.

    Love
    Cleo

    Posted on noiembrie 17, 2012 at %H:%M #

Leave a Reply to Cleopatra ( Claudia) BUCUR