ian 12

Santier in Trinidad

by in Jurnal de bord

Echipajul velierului Phoenix, Marius si Catalina Albu, a ajuns in Trinidad. Am ancorat in golful Chaguaramas unde nu erau prea multe ambarcatiuni, asa, ca altadata. Am pus dinghyle la apa si ne-am indreptat spre Cruise Inn Marina unde se afla birourile pentru Imigrari si Vama. Motorul de la dinghy a inceput sa dea rateuri, mai dam si la vasle de nevoie.  Am incheiat repede formalitatile de intrare. La un hotel am schimbat bani iar de la supermarket am facut o aprovizionare. Ne-am reintors la barca la vasle. Am pregatit o mancare chinezeasca. Seara am vizionat doua filme. Am inceput a doua zi cu repararea motorului de la dinghy. Marius la desfacut si a constatat ca turbina de la pompa de apa avea toate aripioarele rupte. Am plecat la vasle la Power Boat Marina. La birouri am fost intampinati cu bucurie. Toata lumea ne-a urat bun-venit, ne-am simtit ca acasa. Am programat sa ridicam barca dupa o saptamana. La un magazin din apropiere am gasit o turbina noua. Marius a inlocuit-o si am putut sa folosim motorul de la dinghy.  In intervalul de timp ramas pana la ridicarea barcii ne programam o vizita la insula Chacachacare.

Insula se afla la sase mile distanta de golful Chaguaramas. Punctul de interes al acestei insule este o leprozerie care a functionat intre anii 1924 si 1984.

Jungla a acoperit mare parte din pavilioane iar intemperiile au distrus restul. Un alt obiectiv pe care l-am vizitat a fost farul de pe insula. Unul din cei doi paznici ai farului ne-a fost ghid. Plin de amabilitate ne-a descris farul si modul in care functioneaza. Dupa doua zile ne-am intors in ancorajul Chaguaramas. Am facut ordine in barca, ne-am planificat reparatiile. In saptamana care a urmat am ridicat barca in santier.

Au urmat patru saptamani de munca intensa. In prima saptamana Marius a curatat si spalat barca pe exterior, a curatat chitul si siliconul din jurul derivorului. A demontat patul dublu din babord pentru a avea posibilitatea sa lucreze la chila. A urmat o perioada de munca pe care Marius a numit-o :”penitenta”.

In fiecare zi de dimineata pana la lasarea intunericului Marius a stat in genunchi muncind la chila. A desfacut si scos buloanele care fixau varangile si a inceput sa ciopleasca lemnul chilei. O parte din lemn era putred si a trebuit inlocuit. Aceasta operatiune a fost migaloasa, a necesitat multa rabdare si mult timp. (Reparatii la chila) Partile putrede au fost inlocuite cu lemn de stejar si cu lemn de tek. Bucatile de lemn au fost fixate cu cleiuri speciale rezistente la apa. Dupa doua saptamani de penitenta partea putreda a chilei a fost inlocuita complet. Urmatoarea operatiune a constat din ridicarea barcii in travelift pentru a putea desprinde derivorul. Marius a curatat talpa derivorului. (reparatii la derivor) Cu mare greutate a reusit sa ineparteze adezivul si fibra rupta de sub barca. Timp de doua zile Marius a reparat portiunea de sub barca unde a fost derivorul. A chituit, a pus fibra si a lasat sa se usuce. Am curatat apoi buloanele si gaurile lor. Zilele pareau istovitor de lungi. Marius incepea munca de dimineata la ora 6, pe racoare. In jurul orei 8 luam micul-dejun. Urmau apoi ore chinuitoare de munca in barca. Cioplitul lemnului putred a fost una din incercarile cele mai grele. Conditiile de sauna si pozitiile incomode au fost un calvar. Pentru mine a fost mai usor. Am avut si eu misiunile mele: am curatat diverse lucruri din barca, am spalat rufe, am mers la birou pentru a rezolva diverse probleme. La ora pranzului mergeam in afara santierului si cumparam mancare de la una din tarabele aflate de-a lungul drumului. De fapt la pranz serveam cateva fructe si beam sucuri cu gheata. La ora 18, dupa un dus binefacator urma cina. Mancarea cumparata la pranz se mentinea calda si o savuram cu placere acompaniata de cateva beri.

Sambata aveam o misiune foarte importanta. La ora 6.30 dimineata plecam cu un microbuz la piata aflata la cativa km distanta. Pentru o suma fixa, 5 dolari, microbuzul ne lua din fata marinei, ne ducea la piata si ne astepta pana faceam cumparaturile. Piata in Trinidad este un loc foarte pitoresc, aglomerat, plin de culoare. Este o abundenta de fructe (banane, portocale, pepeni, ananas, nuci de cocos, etc), legume (rosii, castraveti, ardei, cartofi dulci, varza, diverse tipuri de salata, dovleac, dovlecei, etc), mirodenii dar si carne de pui, capra, peste. Fara o lista bine pusa la punct esti pierdut. Nu stii ce sa cumperi. Vanzatorii te imbie in fel si chip; sunt foarte prietenosi. Daca te vad cu aparatul de fotografiat nu scapi fara o poza. Dupa ce umpleam sacosele cu toate cele necesare ne urcam in microbuz fericiti ca avem iar camara plina pentru o saptamana. Cea mai mare bucurie la sfarsit de saptamana era un gratar din carne de pui dupa orele de munca, evident. Ziua in care am fixat din nou derivorul a fost asteptata cu emotii. Ne-am programat fiecare operatiune cu lux de amanunte. Trebuie sa ne miscam eficient; lucram cu silicon “fast cure” si asta insemna ca se intareste rapid. Dupa cateva ore am reusit sa punem barca pe derivor si sa fixam buloanele. Operatiunea a fost condusa cu mult profesionalism de Michael, cel care conduce traveliftul.

Nu mai ramane decat sa lasam sa se usuce siliconul. Dupa ce operatiunea cea mai importanta a fost dusa la final au urmat mici alte reparatii. O echipa a venit si a curatat rugina de pe derivor, operatiune numita sandblast. Am vopsit interiorul barcii, am spalat toate paieurile. A urmat operatiunea numita antifouling. Am vopsit corpul barcii partea care sta in apa numita opera vie cu o vopsea speciala care impiedica dezvoltarea depunerilor. Cea mai fericita zi a fost cea in care am pus barca la apa. Dupa patru saptamani de munca intensa a venit si ziua cea mare. Phoenix pluteste din nou. Perioada petrecuta in santier a fost dificila. Pe langa munca efectiva, conditiile din barca , caldura si umiditatea de afara ne-au solicitat atat fizic cat si psihic. Zilele au trecut totusi mai usor datorita incurajarilor si ajutorului personalului marinei. (Office Power Boat) Toti angajatii Power Boats s-au comportat admirabil. Orice dorinta a noastra a fost indeplinita. Fetele de la birouri: Charlene si Simone, au fost pline de solicitudine.

Chiar si managerul Stolmayer ne-a sustinut. Suntem clienti vechi si suntem tratati cu toata grija.

Acum ca Phoenix pluteste din nou nu ne ramane decat sa facem aprovizionarea si sa pornim din nou la drum. Dupa toate reparatiile si dupa o analiza matura am decis: vom pleca spre Australia. Toate aceste santiere au secatuit bugetul nostru si-asa subtiat. Baietii lui Marius, stabiliti in Australia, ne vor sustine financiar. Acolo vom incerca sa gasim sponsori printre romanii din diaspora. Eu voi avea sansa sa termin primul circuit in jurul lumii inceput cu multi ani in urma in Australia. Pornim din nou la drum.

Leave a Reply