dec 06

Ultima destinatie braziliana

by in Jurnal de bord

 

Echipajul velierului Phoenix, Marius si Catalina Albu, parasesc orasul Salvador. Urmam ritualul obisnuit dinaintea oricarei plecari: vizita la oficialitati pentru iesire, aprovizionarea si alimentarea cu motorina. Un ultim dus si pregatirea barcii completeaza programul. Parasim marina si apoi portul. Iesirea in larg nu ne produce mare bucurie deoarece ne intampina un vant din fata la 18-20 de noduri. Ne deplasam greu cu trei-patru noduri. Ne aflam la patru mile distanta de coasta. Din cauza alurii meniul a fost modest: ochiuri si branza cu ceapa verde. A doua zi vantul slabeste la opt-zece noduri; inaintam mult mai bine, cu motorul, cu 4,5 noduri. Cerul senin si oceanul linistit optimizeaza echipajul usor obosit dupa prima noapte de navigatie. Meniul se imbunatateste substantial: bors cu carne de vita. Ziua urmatoare a decurs la fel; meniul a fost diferit: friptura de pui cu piureu de cartofi. Dupa trei zile de navigatie auzim clar “susurul” apei din santina. Avand o vasta experienta, Marius scoate cele sase galeti de apa cu o tehnica impecabila. La o analiza atenta Marius constata ca apa intra pe la presetupa axului elicei si pe la derivor. Concluzia este una singura: cand vom ajunge in Trinidad vom scoate din nou barca si vom da jos derivorul. S-a instalat calmul plat. De cand am parasit orasul Salvador am motorizat non-stop. Deoarece am consumat mai multa motorina decat era planificat, schimbam planul: in loc sa oprim in insula Fernando de Norona vom opri in orasul Recife. Vom face o scurta escala pentru alimentarea cu motorina si pentru iesirea oficiala din Brazilia. Am urmat si de data aceasta traditia echipajului de pe Phoenix si am intrat in orasul Recife noaptea. La ora 3 am ne-am legat de un buoy din dreptul Pernambuco Yate Clube. Am parcurs distanta dintre Salvador si Recife in patru zile. Dimineata ne trezim tarziu, la ora 10.30. Bem cafeaua si savuram un mic dejun copios: omleta cu sunca si salata de varza. Marius serveste si un desert: scoate iar apa din santina. De parca nu erau si asa destule probleme mai apare una, mica: motorul de la dinghy nu vrea sa mai porneasca. Marius desface carburatorul si il curata. Desface apoi rezervorul de combustibil, scoate benzina si curata filtrele. Inlocuieste bujia cu una noua. Apare intre timp un angajat al marinei, Negu, care ne invita sa venim la club sa ne inregistram. Ii explic ca avem probleme si ca venim dupa ce rezolvam cu barca de serviciu. Marius reuseste pana la urma sa repare motorul cu personalitate si ne deplasam la mal. Ne inregistram la marina dar lasam intrarea oficiala pentru a doua zi deoarece e dupa-amiaza si programul la birouri e pe sfarsite. Incepem ziua urmatoare devreme; la ora sapte bem cafeaua si apoi pornim in aventura. Pentru completarea formalitatilor de intrare in Recife umblam pret de cateva ore. Serviciul de Emigrari este la aeroport, situat la cativa km distanta de oras. La intoarcere ne oprim la Vama si apoi la Capitania Portului. Am fost eficienti deoarece am facut atat intrarea cat si iesirea. Dupa-amiaza a fost incarcata. Ne-am deplasat cu barca la un ponton de unde am luat doua sute de litri de motorina. Am incheiat ziua cu o noua sesiune de cumparaturi. A doua zi dimineata, dupa indeplinirea ritualului (dusul, achitarea marinei), ridicam dinghyle, motorul, scoatem husele si pornim la drum. Avem de parcurs distanta pana in Trinidad, aproximativ doua mii de mile. Parcurgem primele zece mile cu motorul. Spre dupa-amiaza vantul isi face simtita prezenta, adie usor cu 5-6 noduri. In cursul noptii se intareste si se roteste pe directia S-E. Avem alura de mare larg, inaintam cu cinci noduri. Ziua urmatoare decurge normal. Capitanul a dorit o schimbare de look; l-am tuns zero si apoi s-a ras pe cap. In meniu am avut bors cu carne de pui. Dupa ce am depasit orasul Natal si capul Calcanhar Marius schimba de drum. Pana la capul Galeta situat in partea de N-E a insulei Trinidad avem de parcurs doua mii de mile. Dupa o zi de navigatie linistita vedem la prima ora a diminetii  la orizont o masa compacta de nori. Zidul imens de nori negri se intinde de la suprafata oceanului pana la mii de metri altitudine. Oceanul are culoarea cernelii. Intram in ceea ce Moitissier numea “ceaunul cu cerneala”. Suntem in zona calmurilor ecuatoriale. Ploi torentiale de scurta durata sunt inlocuite de calm plat desavarsit. Aparitia vantului este o bucurie de scurta durata deoarece isi modifica destul de des directia. Marius este cel mai solicitat, e nevoit sa schimbe des velatura. Dupa cinci zile de navigatie traversam Ecuatorul. Am intrat in Emisfera Nordica. Vantul devine constant iar noi speram ca am intrat in zona alizeului de N-E. Suntem la 1100 de mile distanta de Trinidad. Marius a lansat de cateva zile o linie de pescuit. Un frumos macrou spaniol de 15 kg ne-a imbunatatit meniul. Intr-una din zile reusim sa parcurgem 167 de mile, record absolut pentru Phoenix. E adevarat ca ne ajuta si curentul ecuatorial. Avem in travers babord, la 160 de mile distanta, fluviul Amazon. Marius isi doreste sa urce cu o ambarcatiune pe cursul navigabil al Amazonului. Deocamdata ramane la stadiul de vis. Distanta fata de Trinidad se micsoreaza treptat. Intr-o saptamana am parcurs 1039 de mile cu o medie de 148 de mile pe zi. Am iesit din apele teritoriale braziliene. Navigam pe langa Guyana Franceza. Apa are o culoare verde-cenusie datorata aluviunilor de pe amazon. Vantul s-a mentinut constant, din directia N-E. Ne deplasam cu o medie de 5-6 noduri. Navigam linistit timp de doua zile. Vantul adie usor, are 3-5 noduri. Cu toate astea parcurgem 153 de mile in 24 de ore. Oceanul revine la culoarea obisnuita. Am ajuns in dreptul tarii Surinam. Vantul slabeste treptat iar noi iesim din zona curentului ecuatorial. Ca sa mai castigam viteza Marius instaleaza spinnakerul. Pana la urma vantul a slabit de tot. Am pornit motorul. Calmul plat s-a mentinut mai bine de 24 de ore. In travers, la 110 mile se afla Guyana. Mai avem o suta de mile pana in Trinidad. Vantul se instaleaza din nou si noi ne bucuram de ultima zi de navigatie. Urmeaza o noapte ca in povesti, cu luna plina. Pe cerul fara nori stralucesc Steaua Nordului, Crucea Sudului  si Carul Mare. In cursul noptii am dublat capul Galeta situat in partea de N-E a insulei Trinidad. Dupa alte 50 de mile ajungem in golful Chaguaramas  Am parcurs 2040 de mile in 14 zile cu o medie de 145 de mile pe zi. Este o performanta pentru Phoenix. Va urma o perioada de odihna pentru Phoenix si de munca pentru echipaj.

Leave a Reply