mai 05

Phoenix si povestea lui

by in Jurnal de bord

Ultimele stiri: Marius si Catalina sunt in continuare in Florianopolis, Brazilia. Vor intra in santier si urmeaza sa inceapa reparatiile. Printre altele, Phoenix trebuie ridicata si etansat derivorul, iar mai nou chila este putrezita. Mai ramane sa se orienteze unde si cand.  Estimativ reparatiile trebuie sa dureze doua saptamani – dar tare imi e ca o sa dureze mai mult, caci brazilienii nu sunt faimosi pentru rapiditate, ci pentru femei frumoase :) Daca doriti sa le trimiteti mesaje de incurajare direct, adresa de e-mail a lui Marius este: marioalbu [at] yahoo.com Orice donatie este binevenita! Detalii la sfarsitul articolului. Cred ca daca traiam in alta tara  Phoenix s-ar fi odihnit acum intr-un muzeu al marinei, deoarece este primul velier romanesc care a facut inconjurul lumii cu echipaj romanesc in totalitate. A reusit aceasta performanta de doua ori. La noi nu exista un astfel de interes. Corabia Speranta construita de domnul Deboveanu pentru filmarile serialului“ Toate panzele sus’”a sfarsit la fier vechi fiind taiata in bucati. Se pare ca nu avem nevoie de istorie si nici de inaintasi. Istoria este pentru natiuni care au spirit civic si patriotismul adanc intiparite in constiinta nationala. La noi patriotismul a disparut odata cu “ noua democratie” in care toti patrihotii propovaduiesc  dragostea de tara si popor. Ar mai fi si cei care promoveaza imaginea Romaniei prin hoteluri de lux pe mii de euro, banii contribuabililor. Tot cu Phoenix am plecat in a treia calatorie: de data asta pe urmele goeletei Speranta ca sa refaca traseul imaginar din romanul: “Toate panzele sus”. A fost o munca istovitoare pentru a pune pe picioare acest proiect. Este printre putinele proiecte de anvergura in domeniul navigatiei cu vele care se pot realiza in Romania. Doi ani am batut pe la usi, care de care mai pompoase. Am ajuns pana in poarta Cotrocenilor. Am crezut ca primul marinar al tarii va fi interesat. Dar pana la Dumnezeu te manaca sfintii. Nu am reusit sa trec proiectul de cativa consilieri foarte entuziasmati la momentul respectiv. Nu am primit de atunci niciun raspuns. Cand nu mai speram nimic a aparut un singur sponsor: Cornel Tabacaru, roman plecat din tara care s-a oferit sa ne ajute. Sponsorizarea lui ne-a ajutat sa echipam barca si sa pornim in calatorie. Pentru un proiect de asa intindere un singur sponsor nu este de ajuns. Poate doar daca este unul foarte motivat. Oricum, cu timpul lumea te uita. Visam sa realizez acest proiect cu o ambaractiune mai mare, bine echipata, in care sa incapa si o echipa de filmare. Am fi putut realiza un serial despre o calatorie in jurul lumii. Dupa ce strabateam Str. Magellan calatoria ar fi urmat in Oceanul Pacific prin insule unde nu se poate ajunge decat pe mare. Sunt nenumarate ambarcatiuni sub pavilion romanesc care valoreaza sute de mii de euro si care se odihnesc in tot felul de marine de fite din Europa. Una dintre acestea ar fi putut sa participe la proiectul nostru, impreuna cu posesorul ei, fireste. Nu s-a oferit nimeni. Am ramas pana la urma sa navighez cu batranul Phoenix. Este o barca rezistenta de altfel dar care a trecut prin multe incercari. Practic am imbatranit impreuna. Cu micul Phoenix am trecut prin uragane si furtuni cumplite. In 1995 au fost doua uragane: Luis de forta trei si Merlin de forta unu. In 1998 a fost uraganul George de forta doi. Toate acestea s-au intamplat in insula Saint-Martin. In 1997 am prins o furtuna In Atlanticul de Nord, de forta 12. Phoenix a avut de suferit cel mai mult de pe urma uraganului Luis. Atunci am pierdut patru din cele cinci ancore. Am grapat cu singura ancora ramasa si am ajuns la apa mica. Valuri imense au izbit barca timp de jumatate de ora afectandu-i structura de rezistenta, in special chila. Pana la urma s-a rupt lantul ancorei si chinul s-a sfarsit. Phoenix a fost aruncat pe mal la 10 metri distanta de apa.

Am supravietuit acelui uragan si am reusit sa fac inconjurul lumii dupa un an de reparatii. Cu acelasi Phoenix subrezit am plecat spre cele mai grele locuri de pe planeta : stramtoarea Magellan si Tara de Foc. Cu mare greu, dintr-un santier in altul, am reusit sa strabatem 16043 mile. Mai aveam optsute de mile pana la Tara de Foc, cele mai grele. Lucrurile pe barca au inceput sa cedeze; unele de vechi ce sunt, altele din cauza solicitarilor. Randa, vela principala, s-a rupt pe o portiune de un metru. Dupa zece ani de folosinta am constatat ca materialul e putred, uzat de expunerea indelungata la razele ultraviolete puternice din zonele tropicale. Nu se putea continua calatoria fara o randa buna. Ne-am intors din drum; a fost un moment foarte dureros pentru mine.

Din pacate, procesul de degradare al ambarcatiunii continua. Catargul e cumparat la mana a doua in 1992. L-am gasit intr-un santier in Grecia. Pana cand si sarturile au 20 de ani vechime. Le am de la alte ambarcatiuni care nu mai puteau fi salvate in urma uraganului Luis. Motorul, proaspat reparat in Argentina, consuma mult ulei. Nu e de ajuns ca intra apa pe la chila; curge si pe la presetupa de la axul elicei.

Cea mai grava problema pe care am descoperit-o acum este chila care a inceput sa putrezeasca. Sunt nevoit sa ridic barca intr-un santier si sa incerc sa o carpesc pe ici, pe colo. Ar fi necesara o reparatie de anvergura pe care nu o pot realiza din lipsa de bani. Ar trebui sa dau jos catargul, sa desfac bucataria si baia si sa inlocuiesc o portiune de 3-4 metri din chila. Deoarece nu voi putea sa realizez aceasta lucrare, infiltratia de apa va continua si putregaiul se va extinde. Este ca o boala incurabila pentru lemnul barcii. Nici nu vreau sa ma gandesc la eventualitatea ca batranul Phoenix sa nu mai poata sa ajunga acasa, sa moara intr-un santier de la capatul lumii, departe de tara de unde a fost construit si de unde a plecat cu toate panzele sus.

  Orice donatie este binevenita! Pentru donatii, Contul Clubului Explorer Romania este: RO51 BRDE 04 SV20840080400 CUI: 18862149

Leave a Reply